Și eu ce pot să fac?

De câte ori ți s-a întâmplat să te afli într-o conversație și să nu știi exact ce trebuie să spui? Dar să ai cele mai bune intenții în a ajuta pe cineva, iar cealaltă persoană să nu aprecieze? De câte ori ai auzit o persoană apropiată că  dorește să îți povestească ceva sau să discute un subiect, iar tu te-ai dus înarmat cu argumente, soluții, exemple, teorii pregătit să recucerești Ardealul, iar celălalt a spus ”da… știu ce am de făcut, nu de aceea te-am chemat”?

Te-ai gândit vreodată ce reprezintă conversația? Care este structura și scopul ei? Haide să o luăm de la început , așa cum îmi place mie, să despicăm firul puțintel.

Ce reprezintă conversația pentru tine? Gândește-te în ce momente alegi să discuți anumite subiecte cu cei apropiați? Apoi amintește-ți ce tip de teme abordezi?

Discuțiile se împart în mai multe categorii: de la cele generale pe care le purtăm din politețe, bârfe, glume și ironii, până la cele care se adresează unor arii personale. Mi-ar plăcea ca astăzi să ne focusăm pe ultima categorie, cele semnificative pentru noi. Cele în care ne frământă ceva, cele în care suntem indeciși, unde avem nevoie să ni se valideze modul de gândire sau de acțiune, în care dorim să găsim înțelegere și susținere.

De câte ori ai discutat cu persoanele din benzinărie  despre faptul că nu te mai simți fericit în relația pe care o ai și nu știi ce să faci? De câte ori ai discutat cu doamna de la poștă despre îngrijorările pe care le ai legate de partea financiară a familiei sau problemele legate de sănătate? Dar cu polițistul care te oprește în trafic? I-ai spus despre insomniile pe care le ai în ultima perioadă din cauza stresului de la muncă și a divorțului?

Sunt anumite discuții care au ca temă principală un aspect personal, o frică, o dorință, o vulnerabilitate de-a noastră, iar acele discuții nu le vom avea cu oricine. Acele discuții au un public țintă, bine definit. Ne alegem cu grijă publicul, deoarece avem anumite așteptări în urma discuției, nu? Ce așteptări am putea avea? Haide.. gândește-te!

De ce alegi să discuți cu părinții tăi, cu fratele tău, sora ta, cu anumiți prieteni sau colegi de birou? De ce ești selectiv? Ce anume regăsești în ei, în interacțiunile cu ei?

Alegem să discutăm lucruri care țin de vulnerabilitatea noastră pentru a ne simți înțeleși, protejați, acceptați, sprijiniți și iubiți necondiționat. Ne dorim să auzim că ”este normal” să simțim ce simțim, că oamenii ” înțeleg ce simțim”, că ”sunt aici pentru noi” și că ”știu că nu este ușor” prin ce trecem. De cele mai multe ori oamenii nu știu ce rol dețin într-o conversație. În momentele de genul acesta, ei nu vor putea fi alături de celălalt, așa cum are el nevoie. Așadar, m-am gândit să îți prezint 3 pași importanți care mereu vor ajuta conversația să se îndrepte spre obiectivul propus, dar vor ajuta și persoanele care participă în discuție să se simtă implicate și să își aducă contribuția.

ÎNTREBĂRI AJUTĂTOARE

Acestea au rolul de a face persoana care a inițiat discuția să își clarifice scopul întâlnirii. Ține minte că este un moment dificil și în afara zonei de confort pentru cealaltă persoană, indiferent de cât sunteți de apropiați. Așadar, dacă ai ales să îi oferi acel timp exclusiv lui, atunci fii prezent, înțelegător și răbdător. Nu este niciodată ușor să deschizi un subiect față de care te simți jenat, rușinat, judecat, dezamăgit sau vinovat. Așadar, faptul că îl întrebi ”No, ce voiai să vorbim?” în timp ce stai cu nasul în telefon, nu va ajuta.

Câteva exemple de întrebări ajutătoare:

  • Mi-ar plăcea să știu cum pot să te ajut?
  • Mi-aș dori să știu cum pot să te sprijin, să îți fiu alături?
  • M-ar ajuta să îmi spui ce nevoie ai din parte mea!

Deși majoritatea aveam impresia că rolul nostru într-o conversație este să dăm sfaturi, să rezolvăm problema, să salvăm ziua, ei bine… , în 90% din cazuri, nu este așa.

– Nu? Serios? Și atunci ce rost are să vorbim?

Așa cum menționam anterior, oamenii au nevoie să se simtă acceptați, să nu fie judecați, să se descarce, să fie susținuți, să fie ascultați. Tot lor le va reveni rolul de a lua decizia, tot ei vor face munca grea, este călătoria lor, dar, uneori, intensitatea emoției se înjumătățește atunci când o accepți și o verbalizezi.

Așadar, oamenii au nevoie de tine să asculți. Nu cu ochii în telefon sau televizor, nici în timp ce gătești, faci curat sau faci ordine în dulap. Au nevoie de prezența ta exclusivă, atenția ta totală și necondiționată în acea conversație. Folosind aceste întrebări oferi șansa persoanei să îți spună dacă are nevoie de ajutor, sfaturi, sugestii sau doar să asculți. Lasă-l pe el să îți spună cum are nevoie de tine, nu alege tu pentru el!

VALIDAREA TRĂIRILOR LOR

Ține minte: este povestea lor, nu a ta!  Așadar, sincer, fie vorba între noi, nimănui nu îi pasă în momentul acela ce ai fi făcut, ce ai fi zis tu sau ce alte situații similare ai avut tu. Nu este vorba despre tine, ci despre ei. Dacă vor dori să știe tu cum ai fi făcut în locul lor sau ce ai face, te vor întreba. Așadar, dă-le șansa să întrebe.  

Exemple de afirmații:

  • Îmi imaginez cum te-ai simțit
  • Înțeleg că îți e greu, că te simți…
  • Îmi pare rău să știu că…

Greșeala pe care am întâlnit-o și auzit-o cel mai des în astfel de situații a fost cea în care ascultătorul îi judeca emoția/decizia persoanei care se confesa sau punea la îndoială ceea ce simțea acesta. Nu poți să decizi tu cum s-a simțit o persoană. În schimb,  poți pune întrebări pentru a înțelege ce a simțit sau de ce a acționat într-un anumit mod. Amintește-ți: pui întrebări pentru a înțelege, nu pentru a judeca.

– Simt că nu mai merge relația.

– Ce s-a întâmplat? La ce te referi când spui asta?

– Parcă nu mai avem nimic în comun. Mă simt respinsă, simt că nu mă mai iubește.

– Ce te-a făcut să simți asta?

Știu că de cele mai multe ori oferim sfaturi și soluții doar pentru că ținem la cealaltă persoană și ne dorim să nu mai sufere, dar nu este în controlul nostru modul în care se simte ea și nici cât va dura. Totodată, dacă nu te simți confortabil să te afli într-un moment vulnerabil cu altcineva, atunci nu participa la conversație. Sunt persoane care se simt incomfortabil să stea în distres cu altcineva, să îl lase să se desarce, să îl vadă că plânge etc. și atunci oferă soluții pentru a încheia momentul cât mai repede.

Ex: o persoană care este supărată sau plânge pentru o situație în care se află (un conflict cu o persoană apropiată sau un coleg de lucru, un examen pe care nu l-a promovat, o greșeală pe care a făcut-o etc.), iar partenerul încearcă să o liniștească spunând că va fi bine, că situația va trece, că se va împăca cu colegul, că poate să intervină el dacă e cazul etc. În momentul acela și persoana în cauză știe că nu va dura o veșnicie neînțelegerea, probabil a găsit deja soluții pentru problemele pe care le are, iar nevoia ei în acel moment este să se descarce, să fie ascultată și să se liniștească.

Uneori dorința noastră de a- i proteja pe alții sau chiar pe noi prin a opri distresul lor, nu face altceva decât să îl alimenteze. Este ca atunci când cineva îți spune ” nu mai plânge, că se rezolvă”, iar tu simți nevoia să eliberezi toată tensiunea adunată. Nu plângi gândindu-te că nu vei găsi o rezolvare situației în care te afli, ci pentru că ai adunat o tensiune în tot acest timp.

SUSȚINERE

Sunt momente în care nu vei ști exact ce să spui sau cum să ajuți efectiv persoana, dar amintește-ți ce spuneam la început: rolul tău nu este să rezolvi problema.Nu ești nici mama, tatăl, psihologul, preotul nimănui, așadar nu sunt așteptări din partea ta de a rezolva situația. Nu pune presiune pe tine! Oamenii își doresc să nu stea singuri în acel disconfort uneori, atâta tot.  

Exemple de încurajări:

  • Mă bucur că ai ales să vorbim!
  • Apreciez că te-ai simțit confortabil să discuți cu mine acest lucru!
  • E nevoie de mult curaj să spui asta!
  • Nu pot  promite că va decurge totul cum îți dorești, dar te asigur că voi fi alături de tine!

Pașii pot să se repete în timpul conversației, iar ordinea să nu fie mereu aceasta, dar prezența lor va duce conversația mai aproape de scopul ei.

Ține minte, mereu vom avea rolul de ascultător, indiferent de conversație. În unele dintre ele ne va fi cerută și părerea, dar nu în toate. Însă în fiecare dintre ele vom ocupa și locul ascultătorului, așadar e bine, dacă tot ne aflăm acolo, să știm ce putem face și cum putem contribui, nu?

Într-una din cărțile mele preferate („Bărbații sunt de pe Marte, femeile de pe Venus”) este dezvoltat foarte frumos acest subiect, unde, cu mult umor, dar și date concrete se explică cele două poziții, atât cea de ascultător, cât și cea de om care rezolvă tot. În speranța că vă va trezi interesul de lectură, am să vă las mai jos un paragraf din ea, urmând ca voi să reflectați cât de mult vă regăsiți în el:

” Bărbatul încearcă să modifice sentimentele unei femei care este supărată, transformându-se în domnul Rezolvă tot oferindu- i soluții pentru problemele ei, soluții care îi subminează sentimentele. Femeile se plâng cel mai adesea că bărbații nu le ascultă. Bărbatul sau o ignoră cu totul când ea îi vorbește, sau ascultă câteva cuvinte, stabilește care este problema, își pune mândru pălăria domnului Rezolvă tot și îi oferă soluția care să o facă să se simtă mai bine. El este nedumerit când ea nu-i apreciază gestul afectuos. Ea dorește înțelegere, iar el crede că are nevoie de soluții.  

Femeia încearcă să schimbe modul de a acționa al bărbatului, tranformându-se într-un Comitet de Perfecționare, oferindu-i sfaturi și critici nesolicitate. Bărbații se plâng cel mai adesea că femeile încearcă permanent să-i schimbe. Când o femeie iubește, ea se simte responsabilă să-l ajute pe bărbat să evolueze și încearcă să îmbunătățească felul în care acesta acționează. Ea se constituie într-un Comitet de Perfecționare, iar el devine ținta ei principală. Ea consideră că are grijă de el, în timp ce el se consideră îngrădit. Ceea ce el își dorește este încuviințarea ei. Conștiința de sine a bărbatului se definește prin capacitatea sa de a obține rezultate. A oferi unui bărbat sfaturi pe care nu le-a cerut înseamnă să presupui că el nu știe ce are de făcut sau că nu se descurcă singur.”

Acum că ai citit acești pași, ai văzut câteva exemple și ți-ai adus aminte câteva situații personale în care discuțiile nu s-au derulat tocmai cum ți-ai dorit, sunt curioasă… Ce garderobă îți vei alege în următoarea conversație: pălăria cu soluții, roba de comitet sau borseta cu înțelegere și răbdare?