Ce-a fost prima oară: răspunsul sau întrebarea?

Care sunt problemele pentru care vin oamenii la terapie?

Am început să fiu atrasă de acest domeniu de pe vremea când era o rușine să mergi la psiholog, iar lumea te judeca pentru asta. Era tabu să discuți despre anumite frici pe care le aveai, iar oamenii se fereau să vorbească despre gândurile și trăirile lor.

Am ajuns să profesez în perioada în care multe persoane și-au atribuit această specializare  ca pe cea de medic, farmacist sau profesor. Dacă înainte oamenii nu se gândeau să se specializeze pe această arie deoarece nu este de viitor, iar oamenii nu au nevoie de ea, ei bine, acum lumea are impresia că în urma câtorva lecturi de dezvoltare personală se califică pe postul de specialist în domeniu.

Ciudat cum s-au schimbat atât de multe într-un timp atât de scurt. Dar, așa cum știm cu toții, nu e nevoie de o specializare sau o pregătire profesională pentru a da sfaturi, de aceea Google-ul a rămas în continuare cel mai căutat și recomandat doctor.

„Cu toții avem nevoie să mergem cel puțin o dată la psiholog” este ceea ce aud tot mai des, mai ales de la persoanele care nu au nicio intenție să facă acest pas. Dar, pentru că suntem oameni și ne place să trăim periculos, sunt conștientă că mereu vom aștepta până în ultimul moment pentru a programa o ședință, un consult etc., indiferent că este vorba despre o vizită medicală, revizia la mașină sau consultanță financiară.

Psihoterapia s-a dezvoltat atât de mult în ultimii ani, încât nu cred că a scăpat vreo arie pe care să nu o acopere: de la adicții, tulburări afective, de personalitate, insomnii, reacții ale organismului la stres, până la gestionarea eficientă a timpului și creșterea eficienței la locurile de muncă. S-au dezvoltat sute de metode și practici care pot îmbunătăți calitatea vieții oamenilor, e nevoie doar de curiozitate și dorință de a le explora.

Eu nu cred că oamenii știu de ce vin la terapie, cred că își doresc doar să reușească… În ce? În orice, în viață! Cred că oamenii caută liniștea mai mult ca oricând, mai ales în această gălăgie în care trăim, care este promovată și încurajată peste tot.

Suntem încurajați să spunem ce gândim, dar nu să ne asumăm ce comunicăm! Să avem o părere despre orice și să ne facem auziți, chiar dacă nu transmitem nimic. Cred cu tărie că lumea suferă de o epidemie gravă de lipsă de autenticitate, de identitate, care ne-a adus în stadiul în care ne căutăm vocea în orice loc în care nu ne-am gândit să explorăm până atunci, chiar și la psiholog.

Sunt atâția specialiști în jurul nostru, atâtea surse, platforme, formatori, influenți în toate domeniile, încât ajungem să fim epuizați fugărind toate metodele prin care putem ajunge să atingem succesul. Iar, la finalul zilei, după încă 24 de ore în care nu l-am atins, ne întoarcem în culcușul nostru, unde ne pansăm rănile cu câte o adicție.

Îmi pare rău, e posibil să mă fii abătut de la întrebare, așadar dă-mi voie să revin la ea. Oamenii vin la psiholog din aceleași motive pentru care tu nu vii. Nu le-aș numi probleme, ci motive. Oamenii sunt în căutare de răspunsuri la diferite întrebări care îi privesc, iar asta mă motivează mereu atunci când lucrez cu o persoană nouă: dorința lor de a-și înțelege mai bine deciziile, comportamentele, trăirile și realitatea prin a găsi răspunsurile în interior, nu în exterior.

Motivele lor sunt motivația mea de a găsi mereu perspective noi, soluții și planuri diferite de implementare a acelorași concepte. Este o călătorie fascinantă să descoperi, împreună cu pacientul, drumul pe care urmează să îl exploreze. Îl descoperiți împreună, iar asta cred că au oamenii nevoie de fapt, de cel puțin o persoană care poate să transforme tot haosul și agitația din capul lor în ceva organizat și rațional.

Cred că oamenii își doresc să discute cu cineva care poate înțelege nevoia lor și poate să le-o traducă într-un limbaj pe care și ei să îl înțeleagă. Iar pentru asta… ne-am pregătit noi.