Testimoniale
Ce am invățat despre tine interacționând de atâția ani? Cel mai important pentru mine a fost să observ că și tu ești o persoană care muncește zilnic la ea, se dezvoltă în fiecare zi și tinde spre o variantă mai bună a ei. Am observat că îți alegi foarte atent oamenii cu care urmează să lucrezi, dar ești foarte determinată odată ce începeți procesul. Am apreciat enorm că ai reușit să fii flexibilă, indiferent de mediul în care ne-am aflat în momentul în care mă activam emoțional (în localuri, pe o bancă în parc sau acasă când tu fumai, iar eu făceam un ceai) și că m-ai ajutat să fac o schimbare la mine. O schimbare care nu știu când s-a petrecut, dar nu mai pot recunoaște persoana care eram în trecut. Pare o total altă viață. Ai avut dreptate, e ca și în The Matrix, odată ce ai deschis ochii și ai văzut cine ești cu adevărat și ai acceptat acest lucru, totul este posibil și viața devine mult mai placută. Ador faptul că ești directă. Pot spune că am vazut în tine motto-ul : “If you want good people around you, make them good. Anybody can be an asshole”.
Cine o cunoaște pe Xenia ar spune același lucru ca și mine, și anume că schimbă viețile oamenilor. Îi ajută să se cunoască pe ei înșiși.
Din experiența mea cu ea, în ultimii doi ani, am învățat cum să învăț, să ascult și să accept că nu toți suntem și gândim la fel. Ea e prima persoana pe care o sun când am o nelămurire, și nu pentru că aștept de la ea să îmi dea dreptate, ci pentru că știu că ar fi sinceră și m-ar ajuta să văd cu ce am contribuit eu la crearea situației în care mă aflu.
E fascinant să o asculți cum vorbește și să vezi că, deși probabil are mai multe probleme decât tine, alege să le lase deoparte și să te ajute. E una dintre cele mai pozitive persoane pe care o cunosc și mi-a arătat că nicio problemă nu e mai mare decât posibilitatea noastră de a trece peste ea.
Am învățat de la ea să am ambiție și oricât de multe cunoștințe aș avea, mereu pot adăuga la ele.
“She challenges herself to the limit, knowing that everyday she can be a better version of herself and that inspired me as a woman and as a human being”
Xenia is simple, yet so complex. Este persoana care te întreabă cum eşti şi nu ce faci, care nu se mulţumeşte să afle că eşti „bine”. Este persoana la care apelez mereu când am nevoie de un gând bun, de un sfat, de o mustrare sau pur şi simplu o conversaţie banală despre vremea de afară.
Nu pot să spun că ar fi vreun moment în care am avut nevoie de ea şi nu a fost acolo, dar aş putea să vă povestesc multe momente în care a fost acolo când nici nu ştiam că am nevoie de cineva. În toate situațiile în care am avut nevoie de încă o părere legată de relaţii, familie, locul de muncă, toate situațiile cu care se întâlnește o persoană cu vârsta între 20 şi 30 ani, am simțit că pot să apelez la ea.
Xenia este o persoană sinceră, asta apreciez cel mai mult la ea. Este printre puţinele persoane care nu se sfieşte să îţi spună realitatea, așa cum o vede ea. Îţi explică atât de argumentat de ce vede la tine o deficienţă, la fel cum, apoi îţi spune N moduri în care ai putea să o îmbunătăţeşti.
Xenia ascultă când vorbeşti. Nu se gândeşte cum să îţi dea un contraargument, dar se gândeşte de ce te simţi într-un fel, de ce ai procedat în alt fel şi apoi ţi-i le explică. Asta probabil şi pentru că nu te judecă.
Îi povesteam odată despre o discuţie pe care am avut-o cu o colegă de birou şi eram deranjată de faptul că nu mi-a primit scuzele. De aici am aflat că nu prea ştiam să îmi cer scuze. După toate exemplele şi explicaţiile pe care mi le-a oferit am înţeles că problema pe care o avem era la partea de comunicare şi transmitere a mesajului, a scuzelor, în cazul meu concret. Normal că ulterior am primit de la ea şi o carte intitulată „Why won’t you apologize?”. Ăsta e unul din modurile ei de a se asigura că am înțeles ideea pe care mi-a explicat-o. Şi da, am un raft întreg cu cărţi de la ea, pe care le recomand mai departe de câte ori am prilejul. Până la urmă, poate în mod egoist, recunosc că o apreciez şi pentru că mă ajută atât de mult să mă dezvolt ca om, să-mi conştientizez defectele şi să le depăşesc.
Pe Xenia am cunoscut-o în cel mai neașteptat și potrivit moment din viața mea și m-a ajutat să mă pun pe picioare și să învăț să îmi văd de mine ”în 2 timpi și 3 mișcări”.
Făcusem terapie și înainte de a o cunoaște pe ea, timp de doi ani, însă nu am simțit că m-a ajutat foarte mult. În schimb, la prima ședință pe care am avut-o cu Xenia a pus degetul pe rană și în câteva luni de terapie( mai mult online din cauza vremurilor în care trăim acum) m-a ajutat să înțeleg de unde vine problema cea mai mare și mi-a oferit ”uneltele” de care aveam nevoie pentru a ajunge să mă înțeleg, să o depășesc și să mă dezvolt.
Îmi place faptul că e directă și te ”scutură” când zici ” nu știu”, reamintindu-ți că, punându-ți mereu întrebarea ”de ce” ,ajungi să înțelegi de ce faci anumite alegeri și de ce ai anumite reacții. Iar în momentul în care înțelegi motivul pentru care faci anumite acțiuni, ai anumite comportamente sau simți anumite emoții, nu ai de ales decât să te schimbi în bine. În plus, she is funny as f*ck. Terapie+comedie, unde mai vezi așa ceva? Mulțumesc, Xeni!
În momentul în care am terminat cartea, primul meu gând a fost că îmi pare rău că s-a încheiat. Când am aflat prima dată de ea, nu am știut despre ce este vorba în paginile ei, dar eu iubesc cărțile, ador să citesc orice, așa că acest detaliu nu a mai contat. În momentul în care am cumpărat-o, m-am pus numaidecât pe citit și am fost atrasă imediat în lumea descrisă de cuvinte, în gândurile și trăirile naratoarei, uitând de tot ce se afla în jurul meu.
Am învățat să mă privesc mai atent, dincolo de ce vedeam până acum. M-am regăsit în cuvintele tale, pe tot parcursul lecturii simțind că port o discuție cu tine, dar și cu mine.
Dacă ar fi să aleg pasajul care m-a impresionat cel mai mult nu l-aș găsi, deoarece fiecare a avut o însemnătate în felul său, dar cred că cel care mă reprezintă în întregime și pe care îl voi purta în minte cel mai des este acesta:
,,Credeam că am un suflet curat și curajos, dar cum poți numi curaj momentul în care plec capul doar pentru a evita un conflict sau cum poți numi sinceritate atunci când aprob tot ce zici doar pentru a nu fi respinsă pentru că am o părere prea diferită pentru ca tu să o poți înțelege?”
Cartea m-a descusut cu totul și m-a lăsat să mă gândesc la mine, la cum sunt eu și la ce trebuie să schimb sau să apăr pentru a fi cea mai bună variantă a mea. Nu am cuvinte pentru a explica cât de recunoscătoare sunt că am dat peste această bijuterie, dar și că am ocazia să îți împărtășesc ție opiniile și gândurile mele. Și da, descrierea de pe spate este în totalitate adevărată, cuvintele tale au ajuns exact acolo unde trebuiau. Îți mulțumesc mult pentru că ne dai tuturor șansa să te cunoaștem și să ne cunoaștem.
Prietena mea mi-a oferit în dar cartea ta și am citit-o pe nerăsuflate, în special prima parte. Vreau să îți mulțumesc că prin intermediul ei mi-ai dat ocazia să te cunosc și să rezonez cu emoțiile tale. Te felicit pentru curajul tău și sunt convinsă că nu ți-a fost ușor să îți deschizi sufletul față de atâția necunoscuți, dar mai ales cunoscuți. Sper că rândurile cărții te-au vindecat. Eu îți mulțumesc pentru această călătorie sinceră, emoționantă și plină de învățături. Dincolo de gândurile tale, vreau să îți spun că am savurat fiecare rând și ai un talent scriitoricesc deosebit și un adevărat simț al realității. Oricum, toate astea le știi, pentru că acum tu chiar te cunoști și, ba mai mult, ai avut puterea să le arăți și celorlalți o parte din tine, cu bune și cu rele, cu fericiri și cu dezamăgiri, cu iubire și cu deznădejde.
E încărcată cu emoții, nu o pot citi repede, citesc de câteva ore prima parte și recitesc, și cad pe gânduri. … Speechless. Îți mulțumesc că ai avut curajul să te expui pe tine, cea reală, cât să înțelegem și noi, oamenii, că nu suntem singuri când trecem prin orice. Pentru mine ești un model pentru ceea ce înseamnă cu adevărat dezvoltarea personală, ce înseamnă vulnerabilitate, ce înseamnă sinceritate. Îți mulțumesc!
Ca stil de a scrie, lovește o coardă sensibilă în inima mea și adesea citesc aceleași 2-3 rânduri cu ochii înlăcrimați. Aproape că îmi vine să o citesc pe ascuns, pentru că e ca jurnalul unei persoane foarte dragi pe care îmi doresc să o protejez. Citesc trăirile din carte și mă simt transpusă în fiecare moment descris, parcă îl trăiesc eu pentru prima dată. Cu fiecare final de capitol vreau să citesc mai mult, să văd mai mult, ca o coborâre în sufletul cuiva, pe etaje, iar fiecare moment e o treaptă. Cu fiecare întrebare de final, rămân pe gânduri, ca și cum întrebarea e un cub ce îl întorc pe fiecare față și o studiez.
E genială, Xenia!
Textele Xeniei sunt foarte fragile și sincere, lucru pe care îl observi încă de la început: unele vin să te mângâie pe spate, în timp ce altele vin și te lovesc fix unde doare mai tare.
Numele cărții nu poate fi mai bine ales deoarece odată ce te afunzi în lectură, descoperi autoarea odată cu ea.
Mi-au plăcut ambele părți la fel de mult: dacă în prima simțim fragilitatea persoanei din urma relațiilor, în a doua am observat lumea din jurul ei și modul în care se raportează la exterior.
Este o carte perfectă pentru cititorii de cărți emoționante, dar mature.
Nu pot să fac o caracterizare a cărții, să o așez într-o cutie, să îi dau un nume, tot ce pot să spun este că e o carte care va pătrunde cu niște mâini invizibile în interiorul tău și va umbla în mecanismele interne despre care nu spuneți nimănui. Aparent cartea este despre Xenia, dar nu este numai despre Xenia, este și despre noi.
Am citit multe cărți, dar nu toate cărțile te fac să simți ceva, să simți că se mișcă ceva în inima ta.
Citind cartea mi-am dat seama că este vorba despre un autor matur care comunică într-o manieră foarte directă și degajată. Cartea e teribil de onestă, este tratată cu atâta sinceritate încât te frapează, te tulbură pe tine ca cititor.
Este un exercițiu pe care îl propune Xenia cititorilor de a se descoperi sau redescoperi în această carte. Emoții, idei, gânduri, frustrări, tot felul de lucruri pe care nu avem curajul să le verbalizăm.
Cartea este o mănușă aruncată cititorului de către Xenia. Este foarte intensă și mărturisesc că prin această carte, Xenia problematizează existența.
Ritmul cărții e alert, curge, te ține în fața ei. Asta spune foarte multe despre talent și înzestrarea pe care autoarea o are.
Mi-a plăcut de la cum a început prin introducerea cititorului în lumea autoarei, până la libertatea pe care i-a oferit-o lăsând totul deschis la interpretare.
Am descoperit în interiorul ei un suflet frumos și plin de curaj. Primul cuvânt care îmi vine constant în minte atunci când mă gândesc la Xenia este curaj.
Cred că cu toții ne naștem copii și rămânem așa, atâta doar că viața ne maturizează corpul, dar sufletul rămâne intact. Am regăsit acest copil frumos în carte; un copil fericit, speriat, rănit, dar plin de curaj, inocență și ambiție.
O carte care m-a făcut să iau parte la momentele prin care autoarea a trecut, dar mi-a oferit libertatea să văd deznodământul prin propria mea perspectivă.