– A.M, ne-am cunoscut în 2017
Cum ai ajuns să alegi să începi sesiunile de terapie?
Cred că toate semnele au apărut când am plecat la facultate, când m-am lovit de independență și nu am știut cum să o gestionez. Atunci am început încet să îmi dau seama că modul în care eu percep oamenii, acțiunile lor, cuvintele lor mă afectează mai mult decât mi-aș dori și am realizat că modul în care eu le percep e cea mai mare problemă.
Începusem să citesc cărți de dezvoltare personală, dar am înțeles târziu că citind nu reușesc să le pun în aplicare, pentru că nicio carte nu te ajută cum te ajută discuțiile cu o persoană capabilă să îți ofere și metodele cele mai potrivite pentru tine.
Cum a fost procesul tău de a găsi un terapeut potrivit pentru tine?
Cred că m-a găsit el pe mine. Am avut norocul să o întâlnesc pe Xenia cu câțiva ani înainte într-un context care mi-a permis să o cunosc în afara ședințelor de terapie. Discuțiile cu ea de la cafea mi-au dat mult de gândit de fiecare dată. M-a impresionat ca om, m-a marcat cumva. Știam deja că voi apela la Xenia atunci când voi decide să accept că am nevoie de ajutor extern.
Ce așteptări aveai de la terapie înainte de a începe și cum a fost pe parcurs?
Singura convingere cu care am plecat la drum în această experiență a fost că va fi un proces lung și anevoios. Aveam deja încredere în Xenia, dar nu aveam încredere în mine și credeam cu tărie că problemele mele sunt cele mai mari, cele mai grele, cele mai greu de rezolvat și eram sigură că discutăm despre ani de terapie.
Când mi-a spus că e ultima ședință, după aproximativ 7 luni, am rugat-o să mai facem câteva că se termină prea repede și nu-mi venea să cred.
Cu ce ai asemăna vizual procesul de terapie?
Cu un munte… Când îl privești de jos nu pare atât de greu să îl urci. Când începi, ai avânt, continui să mergi, te gândești de mult prea multe ori să te întorci înapoi, să revii în zona de confort, să te mulțumești cu cât ai reușit. Dacă nu te dai bătut și reușești să ajungi sus, după tot procesul prin care ai trecut, îți dai seama că pentru priveștea pe care o ai a meritat tot efortul. Iar momentul când realizezi că TU ai fost cel care a reușit e memorabil de-a dreptul.
Cât de importante sunt temele de casă, răbdarea și încrederea în proces și munca depusă?
Dacă m-ar fi întrebat cineva în timpul terapiei, probabil răspunsul ar fi fost diferit. Am înțeles importanța temelor doar după ce am terminat procesul, realizând că fără un mod practic de a pune în aplicare tot ceea ce am discutat, nu aș fi ajuns unde sunt acum.
Încrederea pe care o are terapeutul în tine cred că este, de cele mai multe ori, cel mai important. Încrederea pe care Xenia a arătat că o are în mine m-a făcut să continui, să îmi dau interesul, să nu renunț. Răbdarea cu care mi-a explicat și de 100 de ori pentru a se asigura că am înțeles a fost una din cheile succesului meu.
Care a fost aspectul cel mai important pentru tine în terapie?
Sentimentul de siguranță. Mi-a fost oferită siguranța de care aveam nevoie pentru a mă putea deschide în totalitate. Un alt factor important a fost faptul că nu m-am simțit nicio secundă judecată pentru ce zic, pentru ce simt, pentru ce cred. Am simțit că în fața mea e o persoană care are ca scop principal să mă ajute, să mă îndrume, să mă susțină.
Este dificil să ai încredere și să fii vulnerabil față de terapeut? Pentru tine cum a fost?
Cred că cel mai important lucru e modul în care percepi terapeutul. Dacă alegerea de a merge la terapie a fost una personală și simți că rezonezi cu omul din fața ta, vulnerabilitatea nu mai este un lucru de care să îți fie frică sau care să impacteze comunicarea.
Am avut ghinionul sau norocul, după caz, să am ocazia să vorbesc cu multe persoane din domeniu. Mi-am dat seama, în timp, că decizia de a apela la Xenia a fost de departe cea mai bună pentru mine.
Din punctul tău de vedere, care sunt cele mai importante trăsături pe care e nevoie ca terapeutul să le aibă?
Să fie OM. Să fie empatic, să fie prezent, să aibă capacitatea de a nu judeca. Aroganța pe care am întâlnit-o la majoritatea oamenilor din domeniu nu s-a regăsit și în Xenia.
Dacă ai putea să porți o conversație cu tine, cel de dinaintea începerii terapiei, ce ți-ai spune?
Aș începe prin a-mi spune că am ales omul potrivit la momentul potrivit, că mă apreciez pentru curajul pe care l-am avut.
Mi-aș mulțumi pentru ceea ce am decis să fac, pentru că acum, în prezent, sunt o persoană autentică, o persoan asumată, o persoană care comunică mult mai bine, o persoană care a înțeles limitele, o persoană pe care nu o mai afectează fiecare acțiune externă, o persoană care a reușit să înțeleagă mai bine oamenii din jur, o persoană care a înțeles ce însemnă o relație sănătoasă.
Ce le-ai transmite celor care sunt în fața acestei alegeri?
Că e un proces al naibii de greu care trebuie început în momentul în care ești convins că asta îți dorești. Că rezultatele care se văd încă după primele ședințe sunt uimitoare, că merită fiecare lacrimă, fiecare discuție cu copilul din tine, fiecare răscolire de amintiri, dacă ești dispus să oferi tot.
Dacă ar trebui să descrii cum arată o oră de terapie într-o frază, nu mai mult, cum ar suna?
Fiecare oră de terapie pentru mine a reprezentat un carusel de emoții, o aventură în care abia așteptam să aflu ceva nou despre mine și aflam ceva nou despre mine în fiecare ședință.
Ce simți că ai câștigat și ce simți că ai pierdut de când faci terapie? Concret.
M-am câștigat pe mine. Încă mă descopăr, dar acum simt că descopăr un om 100% real, un om care știe ce vrea și căruia nu îi e rușine să recunoască asta. Am câștigat relații sănătoase. Am câștigat timp.
Nu cred că am pierdut cu adevărat ceva, cel puțin nu într-un mod negativ. Am pierdut câțiva oameni din viața mea, dar mă raportez la asta ca la o pierdere pozitivă, erau toxici pentru mine.
3 lucruri care ți-au rămas întipărite din terapie și pe care acum le folosești foarte des:
1. Memorabilă pentru mine a rămas întrebarea „de ce?”.
2. Excluderea cuvântului „trebuie” din vocabular.
3. Înțelegerea realității omului de lângă tine.
4. Capacitatea de a îmi comunica nevoile într-un mod sănătos.