– D. L, ne-am cunoscut în 2021
Cum ai ajuns să alegi să începi sesiunile de terapie?
Mă simțeam deprimată și prietenii apropiați îmi spuneau că m-ar ajuta terapia.
Cum a fost procesul tău de a găsi un terapeut potrivit pentru tine?
Facil, fiindcă mi-a recomandat o prietenă și am mers pe recomandare.
Ce așteptări aveai de la terapie înainte de a începe și cum a fost pe parcurs?
Mă așteptam să mi se impună să fac anumite alegeri corecte, pe care imi era greu să le fac. Nu a fost așa, doar mi-am dat seama, pe parcursul ședințelor, de ceea ce e bine pentru mine. Nu m-am simțit deloc presată. Per ansamblu, mă așteptam să primesc ajutor să ies din impas.
Cu ce ai asemăna vizual procesul de terapie?
Cu un tunel aparent fără capăt la început, căruia încetișor începi să îi vezi capătul.
Cât de importante sunt temele de casă, răbdarea și încrederea în proces și munca depusă?
Extrem de importante, practic ele te fac să conștientizezi și să meditezi la problemele pe care le ai și cumva muncind țintit, devii mai sigur pe tine și pe reacțiile tale. Fără răbdare și încredere nu se poate construi nicio relație, cu atât mai mult una așa de sensibilă precum pacient-terapeut.
Care a fost aspectul cel mai important pentru tine în terapie?
E greu să menționez unul. Cred că faptul că m-am simțit mereu în largul meu și nu m-am simțit judecată.
Este dificil să ai încredere și să fii vulnerabil față de terapeut? Pentru tine cum a fost?
Da, a fost dificil și inconfortabil la început. Mă temeam să spun tot ce aveam pe suflet, pentru că eram oricum încârcată de acea povară și nu mi-a fost ușor să mă deschid unui necunoscut. M-a ajutat faptul că terapeutul îmi repeta că rolul lui e să mă ajute și să fie lângă mine, orice decizie aș lua.
Din punctul tău de vedere, care sunt cele mai importante trăsături pe care e nevoie ca terapeutul să le aibă?
Răbdare, empatie, înțelepciune și o foarte bună pregătire profesională, astfel încât să știe unde să te încadreze și ce unelte să folosească pentru a te ajuta. Să explice simplu și clar felul cum vede el problema ta. De asemenea, e important să fie cinstit și direct și să nu îți spună doar ce vrei să auzi, ci, diplomat, dar ferm, să te ghideze spre liman.
Dacă ai putea să porți o conversație cu tine, cel de dinaintea începerii terapiei, ce ți-ai spune?
Bravo ție, fată dragă, că ai ales să mergi la terapie! Te-ai schimbat în bine și acum vezi mai clar și mai simplu situațiile care în trecut îți creau panică și frustrare
Ce le-ai transmite celor care sunt în fața acestei alegeri?
Fiecare are nevoie de terapie într-un anumit moment al vieții. Cred asta cu tărie! Așadar, lăsați la o parte prejudecățile și alegeți să faceți măcar câteva ședințe de terapie. Terapeutul nu e preot, e un om pregătit să vă ajute fără să vă judece. Scopul lui nu e să contabilizeze greșelile voastre, are și el viața lui! Scopul e să vă dea sfaturi și unelte care să vă ajute să vedeți mai clar realitatea, pe care tindem să o percepem distorsionat și de aici se iscă multe hibe.
Dacă ar trebui să descrii cum arată o oră de terapie într-o frază, nu mai mult, cum ar suna?
O oră în care vorbești cu tine însuți cu voce tare, iar terapeutul parcă îți citește gândurile și înțelege perfect de ce spui ceea ce spui, iar apoi repetă el întreaga narațiune, însă mult mai obiectiv și neprăpăstios, încât la final îți vine uneori să zâmbești de gândurile care îți cășunau prin minte mai devreme.
Ce simți că ai câștigat și ce simți că ai pierdut de când faci terapie? Concret.
Am câștigat încredere în mine și mai multă obiectivitate. Nu mai reacționez la fel de reactiv și, chiar dacă o fac uneori, pot medita și îmi dau seama de capcana mentală în care sunt și înțeleg de ce am reacționat așa. Nu cred că am pierdut ceva valoros, doar scenariile nefondate din mintea mea, la care, recunosc, nu mi-a fost ușor să renunț și cu care încă mă mai lupt să nu le las să se cuibărească înapoi,
3 lucruri care ți-au rămas întipărite din terapie și pe care acum le folosești foarte des:
1. Între stimul și răspuns este un timp de alegere a răspunsului la stimul.
2. Să iau deciziile cu care mă simt împăcată, fără să mă gândesc la celălalt prima dată.
3. E normal ca persoana iubită să te accepte așa cum ești, nu să te pună în situații inconfortabile din propriul egoism, sub pretextul că îți vrea binele.
4. Nu poți fi Dumnezeu, nu îi poți mulțumi pe toți și nici nu trebuie. Nu te încărca cu problemele pe care oricum nu le poți soluționa, fiindcă nu depind de tine.