Fii recunoscător pentru ce ai!
O vorbă cu care majoritatea am crescut… Ce este recunoștința? Cum o putem identifica? Cum o resimțim? Cum putem învăța să o practicăm?
Ei bine, acesta este un subiect care îmi este foarte drag, tocmai pentru că și eu mi-am pus acele întrebări la un moment dat.
Ce este recunoștința? Cum o putem identifica?
Recunoștința reprezintă prețuirea unui gest/comportament, a unei acțiuni pe care cineva o face față de tine, iar în urma acestei acțiuni te simți mai bine sau te ajută într-un anumit fel. Pornind de la această explicație generală , mi-ar plăcea să o aprofundăm din mai multe perspective.
Putem identifica recunoștința în diferite medii, sub diferite comportamente. Ea nu vine sub o formă clară, palpabilă și vizibilă, ci e nevoie de noi să o recunoaștem… Și cum putem recunoaște ceva ce nu cunoaștem?
Așa cum te-am obișnuit până acum, voi avea nevoie de tine să îți folosești imaginația pe parcursul citirii acestui articol. Gândește-te la toate mediile din care faci parte: familie (atât cea în care ai rol de copil, cât și cea în care ai rol de soț/tată), prieteni, loc de muncă etc.
În acest exercițiu ne vom focusa pe oamenii din viața ta cu care interacționezi și cu care ai ajuns să dezvolți relații mai apropiate. Gândește-te la fiecare persoană în parte, din fiecare grup în care te afli. Apoi scrie în dreptul ei ceea ce apreciezi la ea (trăsături, abilități, caracteristici), ce admiri cel mai mult la acea persoană.
Exemplu
Mama Tata
- Ambiție Curaj
- Curaj Loialitate
- Bunătate Bunătate
- Dorința de a ajuta Sinceritate
- Loialitate Familia reprezintă mereu o prioritate
- Răbdare Perseverent
Acum, după ce ai găsit aceste trăsături pentru fiecare persoană, gândește-te când ai simțit că le-a exprimat utlima oară față de tine? Când ai simțit loialitatea acelei persoane ultima dată? Când ai simțit bunătatea ei ultima oară? (ar ajuta să începi cu o persoană, nu cu toate în același timp, pentru a nu-ți distrage atenția de la proces și a ajunge să poți să îl înțelegi și să îl stăpânești)
Cum te-ai simțit atunci când acea pesoană a manifestat față de tine un comportament sau a spus ceva din care a reieșit acea trăsătură? Modul în care o persoană apropiată se comportă cu noi sau ne vorbește are un real impact asupra noastră.
Iar acum apare exercițiul de imaginație:
- imaginează-ți cum ar arăta viața ta fără acea persoană, fără toate implicațiile pe care le-a avut până acum asupra ta
- imaginează-ți cum ar arăta o zi frumoasă, o reușită, un succes, pe care nu l-ai putea împărtăși cu acea persoană
- imaginează-ți că trăiești un moment dificil, iar ea să nu fie accesibilă să te sprijine
- imaginează-ți că treci pe lângă ea pe stradă și ea nu te mai recunoaște sau pur și simplu să încerci să o găsești mâine, iar ea să nu mai fie
Astfel îți vei da seama ce apreciezi cel mai mult la această persoană, cum resimți prezența ei și cât de importantă este în viața ta. Așa arată recunoștința. Pe lângă momentele de sprijin, de ajutor, de susținere pe care ți le-a oferit cineva, este vorba despre acel ADN al persoanei respective care face ca experiența să însemne ceva pentru tine.
Mereu privesc oamenii ca având o amprentă vizibilă a caracterului și identității lor în comportamentele și mentalitatea pe care o au. Ei bine, acel ADN îl prețuim noi la fiecare persoană, acele trăsături atât de specifice lor. Pentru el le suntem recunoscători, pentru faptul că ne putem bucura de frumusețea lor ca oameni în viața noastră, iar pentru fiecare, frumusețea și valorile arată diferit.
Acest exercițiu este nevoie să îl faci sincer cu tine și pentru tine cu fiecare persoană apropiată pe care o ai. Astfel e posibil să descoperi aspecte care mențin relația voastră vie, de care nu erai conștient până acum. Același exercițiu se aplică și în cazul experiențelor, al obiectelor și al altor arii din viața ta, nu doar asupra oamenilor.
Gândește-te la locul de muncă pe care îl ai, la sănătatea ta, la experiențele pe care le-ai trăit până acum și ce anume apreciezi la ele; cum crezi că te-au ajutat? Nu e nevoie de o listă de 100 de cuvinte, sunt suficiente 1-2 sincere.
Cum resimțim recunoștința? Cum ne ajută ea?
Sunt experiențe care ne-au lăsat un gust amar, o dezamăgire, un regret și nicio satisfacție în urma lor. Ei bine, și din acelea putem învăța ceva și ele pot genera recunoștință.
Sănătatea
- Tratament medicamentos
- Schimbări la nivel fizic și emoțional
- Diferite restricții
- Complicații
- Comorbidități
- Efecte adverse
- Sensibilități
- Lipsa controlului asupra anumitor aspecte
Nu toate relațiile pe care le vei avea cu cineva vor fi ideale, nu vor aduce zâmbetul pe buze mereu și categoric nu toate experiențele vor fi așa cum ți-ai imaginat… dar și în acele momente vei putea să fii recunoscător pentru ceea ce ai învățat din acel episod mai puțin plăcut. Lecții se predau zilnic, fie din partea celor apropiați, fie întâmplător din partea persoanelor cu care nu ai interacționat la fel de des, întrebarea este dacă dorești să iei notițe sau alegi să participi la ele doar pentru a nu primi o absență.
Ne întoarcem la exemplul cu sănătatea. Te afli în situația în care ai fost evidențiat cu o anumită tulburare, sindrom sau un diagnostic oarecare. Este alegerea ta pe ce alegi să te focusezi: vei alege să vezi doar modul negativ în care te afectează această boală, vei vedea doar limitările pe care ți le aduce și aspectele negative care țin de ea sau te vei uita și la “partea plină” a paharului? Nu e nevoie să fie jumătate de pahar plin, dar asta nu înseamnă nici că e gol.
Opusul nemulțumirii nu este bucuria, ci recunoștința. Nu se așteaptă nimeni să spui “ Ce mă bucur că sunt bolnav ! , cel mai probabil oamenii se vor îngrijora să te audă spunând asta… și pe bună dreptate .
Dar ce anume poți aprecia dintr-o situație de acest gen?
- Faptul că acum știi cum poți ține boala sub control (că ai recâștigat controlul asupra organismului tău)
- Faptul că ai descoperit din timp boala
- Faptul că ai învățat cât de important este să acorzi atenție anumitor aspecte din viața ta pe care nu le considerai prioritare
- Faptul că ai ajuns să apreciezi alte aspecte pe care le neglijai până acum
- Ai învățat cum să previi anumite complicații
Dacă nu te regăsești în exemplul pe care l-am descris, cel legat de sănătate, am să ofer unul legat de relații (cu toții am avut cel puțin o relație, fie ea amoroasă sau de prietenie, care ne-a ciobit încrederea pe care o avem în oameni).
Din nou, nu cred că m-aș uita foarte încurajator la o persoană care ar spune “ Omul în care am avut încredere atâția ani m-a mințit, m-a manipulat, s-a folosit de mine… Ce fericit sunt că l-am cunoscut!”
Chiar și dezamăgirile și experiențele mai dureroase au note de subsol care fac referire la recunoștință. Este alegerea ta dacă le citești sau le ignori.
Da, te-a durut să știi că o persoană în care ai ales să crezi și să îi arăți vulnerabilitățile tale, te-a trădat.
Da, este dezamăgitor să vezi că o persoană față de care ai arătat doar bunătate, suport și iubire a ales să te mintă și să te folosească. Este trist să vezi că nu a apreciat sinceritatea și loialitatea ta și a ales să păteze tot cu falsitate.
Recunoștința nu omoară aceste emoții, nici nu le neagă. Recunoștința nu anulează emoțiile negative pe care le simți în urma unei experiențe, ci vine în completarea concluziei: nu este totul rău, paharul nu este gol complet.
Da, experiența nu a fost una plăcută, nu îți mai dorești să o retrăiești, dar ce anume ai învățat din ea?
- Că ești o persoană bună/iubitoare/sinceră/loială etc
- Că nu știi să setezi limite cu oamenii și e nevoie să o faci
- Care sunt valorile tale, iar atunci când sunt încălcate, relația ta cu ceilalți are de suferit
- Ce ai învățat despre tine în relația cu oamenii diferiți de tine
Vezi tu, recunoștința vine și sub forma unor lecții la care nu ai cum să participi altfel, decât trăind acea experiență.
Recunoștința nu înseamnă să vedem totul roz, ideal, perfect… Recunoștința înseamnă să nu vedem totul negru, imperfect, catastrofal. Recunoștința ne ajută să nu ne înecăm cu totul în butoiul cu nemulțumire și negativism în care totul merge prost, iar noi suntem niște mici victime ale vieții, ci să ne ancorăm în realitate.
În timp ce îți promiți că nu mai vrei să vezi persoana respectivă niciodată, gândește-te la lucrurile pe care le-ai descoperit despre tine interacționând cu ea.
Cum putem învăța să practicăm recunoștința?
Vei putea practica recunoștința doar după ce vei ști să identifici momentele pentru care ești recunoscător și ceea ce apreciezi în momentul în care vei înțelege că nu ești îndreptățit să primești ceea ce îți dorești, că oamenii nu sunt obligați să se comporte frumos cu tine doar pentru că tu ai făcut-o cu ei, iar oamenii din jurul tău pot alege să nu țină cont de nevoile tale.
În momentul în care vei înțelege că oamenii aleg ce comportamente să manifeste față de tine, doar atunci vei aprecia cu adevărat alegerile lor. Cât timp trăiești cu impresia că cei din jurul tău TREBUIE să reacționeze într-un anumit mod, nu vei ajunge să apreciezi niciun gest pe care îl fac deoarece crezi că ești îndreptățit să îl primești.
Așadar încearcă data viitoare când o persoană apropiată se oferă să te ajute, îți oferă un compliment, te sprijină, te ascultă, îți oferă din timpul ei și prioritizează nevoile tale, să te gândești că a avut de ales între a face acel comportament sau opusul lui.
Al doilea pas care ajută în procesul de identificare și aplicare al recunoștinței este ancorarea experiețelor negative în context și realitate.
De multe ori alegem să exagerăm trăirile mai puțin plăcute pe care le avem, să le desprindem din context și să generalizăm emoția pe care o simțim.
De exemplu, dacă o persoană la care ții foarte mult nu îți împărtășește emoțiile, atunci spui că nimeni nu ține la tine, că nu ești suficient de bun pentru nimeni, că vei rămâne singur etc.
Așadar, al doilea pas în practicarea recunoștinței este trăirea experiențelor negative cu realism. Recunoaște situația pe care o trăiești, o accepți și nu o negi, dar în același timp nu o lași să dețină monopol asupra întregii tale existențe.
Da, suferi, te doare, ești dezamăgit, dar doar pentru că simți aceste emoții, nu înseamnă că nu poți aprecia toate lucrurile pozitive care se întâmplă concomitent în viața ta (oamenii care te înconjoară, oportunitățile pe care le ai, chiar și faptul că ai avut șansa de a trăi acea experiență). Doar pentru că ai trăit anumite situații mai puțin plăcute, nu îți dă dreptul de a minimaliza situațiile pozitive și plăcute.
Cum am menționat anterior, recunoștința nu anulează emoțiile pe care le simțim, nu le ascunde, nu le neagă, ci le integrează în cadrul din care facem parte.
Un alt pas pe care poți să îl aplici este verbalizarea recunoștinței. Odată ce ajungi să observi că oamenii în jurul tău aleg să aibă anumite comportamente față de tine care te ajută sau îți mențin starea de bine și când vei înțelege că o singură experiență negativă sau mai multe cumulate nu însumează toată realitatea, atunci vei putea să arăți recunoștință, atât față de oamenii din jurul tău, cât și față de tine.
Arată-le oamenilor din jurul tău locul pe care îl dețin în viața ta, spune-le ce anume apreciezi la ei și de ce, împărtășește cu ei experiențele pe care le-ai apreciat cel mai mult.
Același proces aplică-l și cu tine: ai răbdare cu tine, identifică-ți emoțiile, acceptă-le, dar nu le lăsa să îți acapareze identitatea ! Apreciază schimbările pe care le-ai făcut până acum, oferă-ți încredere că vei reacționa diferit în situațiile în care nu ai procedat corect în trecut și alege să înveți câte ceva despre tine din toate experiențele dificile, nu fi doar un spectator pasiv în scenariul vieții tale !