Cum îți dorești să fii când vei fi mare?
Ce întrebare stupidă, așa-i? Avem 25, 28, 30, 33 de ani și încă nu știm să răspundem la această întrebare, poate de aceea nici nu ne-o mai adresăm.
– Cum nu știm răspunde? Eu știu ce vreau să fiu și chiar am reușit!
Okay, mai citește o dată întrebarea. CUM îți dorești să fii, nu CINE. Este foarte simplu să îmi spui cine vrei să fii. Vrei să fii tu, nu există altă alegere, decât să fii tu.
Dar cum arată acest tu? Ai devenit această persoană? Nu îmi spune funcția ta, nici starea civilă sau studiile pe care le ai. Spune-mi, din ce ești făcut? Spune-mi ce te caracterizează și cum te-ar recunoaște apropiații dacă nu ți-aș spune numele? Cum ar trebui să te descriu pentru a ști că vorbesc despre tine?
Dar dacă le-aș prezenta defectele tale, doar defectele tale, te-ar recunoaște? Tu te-ai recunoaște?
Dacă aș enumera o listă de defecte, de comportamente mai puțin sănătoase, te-ai recunoaște? În care dintre cele două situații ți-ai da seama mai repede că este vorba despre tine? Ai putea să te identifici în ambele situații la fel de repede dacă te-ai cunoaște la fel de bine.
– Stai puțin, nu înțeleg ce vrei să spui de fapt.
Toată lumea își dorește să evolueze, să se dezvolte, să crească, să se afirme, să atingă anumite obiective, să aibă succes, să lase o urmă… Dar cum poți să îți setezi niște obiective când tu nu îți cunoști capacitățile și mai ales limitele?
Da, ai limite! Și eu le am, cu toții le avem, iar asta este extraordinar. Odată identificate, ele pot fi depășite. Dar pentru a le depăși e nevoie să accepți prezența lor.
Așadar, despre acest lucru am ales să discut astăzi: cum anume modificăm limitele, piedicile și punctele noastre slabe în atuuri care să ne ajute să ne dezvoltăm.
Identificarea
Suntem oameni, iar acesta este aspectul pe care alegem să îl uităm mereu: faptul că avem resurse interne limitate, că ziua are doar 24 de ore, că nu putem fi în mai multe locuri în același timp, că luăm decizii și nu putem reveni mereu asupra lor, că pierdem oameni dragi, cunoaștem alții etc.
Dar haide să privim puțin diferit experiențele pe care le avem. Toate alegerile pe care le luăm, comportamentele pe care le avem, cuvintele pe care le rostim, toate sunt controlate de noi. Așadar, fără să ne dăm seama, avem mai mult control asupra noastră și asupra rezultatelor noastre decât credem.
Într-adevăr și soarta, norocul, ghinionul și Mercur retrograd au prezența lor, dar nu au rol principal. Ele sunt doar decorul, nici măcar roluri secundare.
Văd multe persoane în jurul meu care aleg să se focuseze și să încerce să controleze toți factorii externi care ar putea să îi împiedice de la obținerea reușitelor, dar nu privesc spre ei. Până a ajunge să comentăm rezultatul, haideți să observăm procesul care a dus la obținerea lui.
Mereu putem îmbunătăți anumite aspecte pe care le avem, să dezvoltăm deprinderi și abilități noi, să schimbăm modul în care privim și procesăm anumite situații; putem alege să schimbăm filtrele pe care le folosim atunci când analizăm o situație, totul constă doar în dorința noastră de a ne descoperi și de a exploata potențialul, iar asta cuprinde și partea mai puțin plăcută a lui.
Așadar, identificarea. Alege câteva experiențe pe care le-ai trăit, iar rezultatul nu a fost cel pe care ți-l doreai. Acum, în timp ce ai în minte acea experiență, pune-ți următoarele întrebări:
- Cât de mult te-ai pregătit pentru situația în care urma să te afli?
- Care este cu gândul cu care ai început? Cu ce stare te-ai prezentat în situația respectivă? A fost una de succes și încredere sau una de eșec și resemnare?
- Ce atitudine și tip de gândire ai ales în momentul acela? Gândire de tip câștig-câștig sau câștig- pierdere?
- Cum ai reacționat în momentul în care ai conștientizat că este posibil să nu ajungi la rezultatul dorit?
- Ce ai învățat despre tine din experiența trăită?
- Cum te-a afectat?
- Ai înțeles ce ai greșit? Ai cerut feedback sau o părere cuiva legat de modul tău de a acționa?
Acceptarea
Întrebările de mai sus conduc la următorul pas: acceptarea. Bun, ne-am dat seama că și noi am influențat într-o anumită măsură rezultatul, iar asta ne deranjează. Înainte să ne justificăm, să ne luăm apărarea, să ne găsim scuze pentru modul în care am acționat, haideți să ne gândim la ce alternativă am fi avut în acel moment.
- Ce puteai face/ spune diferit?
- Cui poți să îi ceri părerea legată de comportamentul tău? Nu să judece momentul, ci doar să te ajute să observi modul de a reacționa și ce ai fi putut face diferit.
- Ce explicație/semnificație poți găsi momentului? Alta decât cea pe care ai găsit-o deja, în care judeci și blamezi cealaltă persoană.
În momentul în care acceptăm că putem să avem o altă abordare, că și noi am contribuit la momentul care ne-a deranjat, atunci se va produce prima schimbare reală.
Doar pentru că nu am ales cea mai bună metodă de a acționa sau comunica în anumite situații , nu înseamnă că nu suntem buni sau că suntem un eșec, ci doar ne-am identificat o limită pe care o avem, iar identificarea lor ne ajută să creștem.
Imaginați-vă că noi suntem precum harta jocului de mult apus, Minesweeper. Jocul acela unde trebuia să înaintăm fără a călca pe bombe. Ei bine, bombele sunt limitele noastre. Cu cât le localizăm mai precis, cu atât vom avansa mai mult.
Schimbarea
Cu pași mici, înainte! Dacă am găsit răspunsul mai multor întrebări este foarte bine. Modul de implementare al acestor răspunsuri este diferit.
Alege un aspect pe care dorești să îl schimbi! Alegând unul singur, va fi mai ușor să îl monitorizezi și să observi frecvența cu care apare. Alegând mai multe aspecte, îți vei împărți resursele și atenția în prea multe direcții, ajungând să nu prioritizezi nimic concret, iar apoi vei fi dezamăgit când nu vei reuși.
Aboredează câte un aspect, pe rând, astfel poți să oferi suficient timp și atenție pentru a observa evoluția sau momentele de dificultate pe care le întâmpini în a-l implementa.
Îmbrățișarea eșecului
Acceptarea eșecului ca parte a procesului de învățare este un pas foarte important. Amintește-ți că nu gândeai așa de la început, altfel nu te aflai în situația aceasta.
Durează mai mult să înlocuiești un comportament deja știut care a devenit automat cu unul nou. Dar consistența și perseverența sunt cheia.
Când erai mic nu știai să umbli, să vorbești, să mănânci, dar pentru asta nu te-ai oprit la prima căzătură, prima silabă sau prima lingură de supă vărsată pe tricou. La fel și la școală și la locul de muncă, dar ai avut un motiv, o motivație pentru care ai continuat să înveți și să încerci până când ți-a ieșit.
Același mecanism funcționează și în situația de față. Adu-ți aminte de ce îți dorești să îți modifici anumite comportamente, gânduri, reacții? Eșecul înseamnă că încerci, iar astfel ești mult mai aproape de obiectivul tău decât înainte.
Așadar, următoarea dată când te afli într-o situație în care lucrurile nu au decurs cum ai fi sperat, fă doi pași în spate și întreabă-te: Ce aș fi putut face diferit? Întreabă-te pentru a înțelege și a învăța, nu pentru a te judeca și pedepsi.
Acum du-te, du-te și greșește, iar apoi începe procesul de cunoaștere. Nu sunt sigură legat de tine, dar eu abia aștept să te văd descoperindu-te!