Ghidajul pe întuneric

”Cum ajungi să îți alegi un terapeut”

De multe ori mă întreb dacă specialiștii din generațiile anterioare au trăit anumite dificultăți, conflicte interioare și frustrări pe care eu le experimentez.

Trăim într-o perioadă inundată de informație în toate domeniile și ariile de lucru. Într-un fel mă bucură acest fapt, deoarece am observat ce impact poate să aibă asupra societății privarea de informație, manipularea și distorsionarea adevărului. Dar ce facem când ne aflăm în fața mai multor adevăruri? Cum facem diferența între un adevăr cu care mă identific, care mi se potrivește și care mă poate ajuta și altele care sunt total contrare acestora? Cum pot să mă asigur că sursa care mi-a oferit acel ”adevăr” este informată și de încredere?

Acest subiect are multe ramificații și aș putea discuta despre el ore în șir, deoarece fiecare ramificație are aceeași importanță și impact asupra oamenilor, dar voi încerca să sumarizez totul la câteva idei. Ce am observat în psihologie este că de multe ori ne întâlnim cu primul obstacol atunci când ne aflăm în fața unei liste lungi cu denumiri ale oamenilor care lucrează în domeniu: psiholog, psihoterapeut, terapeut, consilier, coach, speaker. Care este diferența între ei? Spre care este nevoie să mă îndrept pentru situația cu care mă confrunt?

Cred că înainte de a încerca să diferențiezi între denumirea pe care fiecare specialist și-o atribuie, întreabă-te ce anume studiază această profesie? Care este aria ei de acoperire? Iar după ce afli răspunsul la această întrebare, gândește-te cu ce anume ți-ai dori să te poată ajuta persoana cu care urmează să colaborezi? Care sunt așteptările tale de la ședințele de terapie/consiliere/coaching?

În ultimii ani este o implozie de autori care scriu despre dezvoltare personală, care vând soluții rapide, vise și promisiuni goale oamenilor. Persoane care iau microfonul în mână și, datorită carismei, a unei armate de oameni care stau în spatele lor și îi învață cum să se îmbrace, cum să zâmbească, pe ce silabă să pună accentul, când să se încrunte, câte pauze să facă între cuvinte și când să lase la vedere câteva lacrimi, reușesc să câștige încrederea publicului și loialitatea lui. Acești autori și oratori nu reprezintă fundația de bază, ci rezultatul unui amestec diluat, un detaliu, un ornament, o extensie a psihologiei.

Majoritatea persoanelor vocale pe care le vedem în mass media și în social media sunt persoane care, la rândul lor, s-au întâlnit cu situații dificile pe care le-au dezbătut fie în terapie, fie au citit o grămadă de cărți și articole care vizau tema respectivă. Găsind răspuns la câteva dintre întrebările pe care le aveau, au putut să găsească soluții care s-au potrivit pentru ei: majoritatea citesc despre relațiile de cuplu și încrederea în sine. Până aici totul mi se pare minunat! Este bine să te informezi, să îți dorești să îmbunătățești ariile vieții tale care nu te satisfac, în loc să alegi să negi sau să ascunzi acele aspecte. Ei bine, situația problematică apare în momentul în care aceste persoane ajung să devină avocații anumitor perspective, mentalități, stiluri de viață, însă modul în care ei prezintă conceptele este distorsionat, subiectiv și condiționat.

Vor fi oameni cărora li se va potrivi ceea ce aud, care vor crede că au găsit soluția tuturor problemelor, dar sunt aici să vă spun adevărul puțin mai sumbru și dureros: nicio carte și niciun discurs nu vă va schimba viața peste noapte! E nevoie de muncă, de implicare, de momente de disconfort și de răbdare cu voi. Nu e imposibil și vă promit că va fi mai ușor decât situația prin care ați trecut deja și pe care încercați să o rezolvați, dar asta se va întâmpla dacă veți primi sprijinul potrivit.

Nu îmi doresc să mă înțelegeți greșit, vă încurajez să acceptați cât mai multe influențe în viața voastră, participați la diferite cursuri, discursuri, citiți cărți, articole, urmăriți interviuri, dar filtrați acea informație. Căutați să personalizați ceea ce citiți, să vedeți dacă și cum se aplică pe cazul vostru concret. Nu învățați zicale și citate pozitive pe de rost pe care să le recitați în fiecare dimineață în fața oglinzii pentru că nu vă vor aduce nici fericire, nici împlinire, atâta timp cât nu au sens pentru situația/ perioada cu care vă confruntați, nu cuprind cuvinte pe care le folosiți în mod uzual sau nu le credeți.

Am lucrat cu oameni care au fost în terapie ani de zile, dar nu simțeau nicio îmbunătățire în calitatea vieții lor. Am lucrat cu pacienți care mă întrebau ”Ce sunt temele de casă?”, după 2 ani de terapie în care nu au fost familiarizați cu acest concept, deoarece psihoterapeutul a argumentat că lui nu îi plăceau temele în școală, așadar nici el nu va oferi teme pacienților, minimalizând importanța și rolul lor. Am vorbit cu oameni care după 1 an de ”coaching” știau zeci de citate motivaționale și exemple ale oamenilor de succes, dar traversau cea mai profundă perioadă de depresie.

E nevoie de mai mult decât ”sfaturi”, ”reguli” și ”metode” pentru a ajunge să schimbi o situație cu care te confrunți. În primul rând este nevoie să înțelegi realitatea pe care o trăiești, înainte de a o schimba. De unde știi ce e nevoie să modifici, cât timp nu ai descoperit exact ”problema”? Iar după ce înțelegi realitatea în care te afli și descoperi ce anume produce disconfortul, e nevoie să înțelegi cum s-a ajuns aici (cum ai contribuit la situația aceasta, ce anume este în controlul tău și ce nu poți controla). Apoi urmează schimbarea, care vine treptat, în reprize, nu există doar reușite și succes. Vor fi perioade de regresie, vor fi perioade de stagnare, iar acest lucru este normal și firesc. De aceea terapia este un proces, nu o pastilă care se ia la ” nevoie” și durere. De aceea nu există un număr finit de pași sau de metode care garantează succesul.

Știu că atunci când ceva ne doare, ne creează un disconfort, ne dorim o rezolvare în acel moment, vrem să putem opri senzația instant. Însă terapia nu este o operație, o pastilă, un praf magic, o procedură aplicată asupra rănii care o vindecă, ci este un tratament de durată.

Așadar, atunci când doriți să începeți un proces terapeutic, schițați-vă câteva idei înainte, răspundeți-vă singuri la câteva întrebări: ce nevoie am din partea terapeutului? Ce așteptări am de la sesiunile de terapie? De ce îmi doresc să încep acest proces?

Și poate nu va fi popular ce vă va spune, poate nu va fi comfortabil și nu vă va ”prescrie” o rețeă magică în 5 pași, dar acesta este procesul vostru, așadar e probabil să nu arate precum experiența altcuiva și este normal!