“Când vom reveni la normal, totul va fi bine”
“Abia aștept să revină totul la normal”
“Încă puțin și totul va reveni la normal”
Iluzia cu care ne păcălim creierul pentru a putea ține în frâu frica și emoțiile pe care le simțim nu ne va ajuta pentru mult timp. Ba mai mult, va crea un șoc în momentul în care numărăm zilele rămase până la revederea cu normalul, iar când această revedere va avea loc… ei bine, normalul nu va reapărea. Vom fi doar noi stând singuri, îngândurați, în fața unei realități pe care nu dorim să o acceptăm.
Atunci vom simți toate emoțiile cu care ne zbatem acum. Le-am putut stăpâni până în momentul respectiv cu promisiunea că „nu durează o veșnicie această perioadă incertă” și că totul revine la normal; dar în momentul în care realitatea ne va încălca această promisiune, emoțiile se vor manifesta.
În urma unui incident nemaiîntâlnit până atunci, tot ceea ce era înaintea lui, se va schimba. Orice șoc schimbă regulile, normele, gândirea și modul de reacție.
Gândiți-vă la ceea ce am spus acum ca la un corp: pielea este curată, intactă, fină, fără urme, riduri, pete. În urma unei intervenții chirurgicale, a unei zgârieturi, a unui incident care lasă în urma lui o cicatrice, a anilor care trasează riduri și bătături, acela va reprezenta noul „normal” al corpului.
Orice eveniment care are un impact atât de mare asupra unei societăți, va crea noi moduri de a trăi, de a ne comporta sau de a ne proteja, în cazul de față.
Avem nevoie să ne detașăm de „normalul” cu care am fost obișnuiți. Da, viața noastră s-a schimbat! Nu, nu am fost întrebați dacă acest lucru ne convine sau nu și, chiar dacă ni s-ar fi cerut părerea, nu s-ar fi ținut cont de ea. Cu cât ne opunem mai mult ideii de schimbare, cu atât ne va fi mai greu să ne adaptăm ei. Schimbarea a avut loc deja, așadar nu te mai consuma asupra unei decizii care a fost deja luată în trecut, doar pentru a simți frustrările în prezent.
Fiecare trăim această decizie și o judecăm la nivel subiectiv, raportându-ne la modul în care ne afectează pe noi personal. Lucrează cu impulsurile și reacțiile automate care vin ca un răspuns la schimbarea produsă. Deși oamenii au tendința de a acționa egoist și individualist în prima fază, avem puterea de a fi conștienți și raționali. Avem puterea de a pune o pauză între stimul și răspuns, o pauză care ne permite să analizăm impactul reacției noastre asupra situației.
Din nou, ne aflăm în momentul în care focusul nostru nu este îndreptat în direcția corectă. Nu te întreba ce poți să faci pentru a schimba schimbarea, ci întreabă-te cum poți să te adaptezi mai ușor la ea, iar aici mă refer la pauza pe care poți să o iei înainte de a acționa.
Uneori tindem să creăm fixații față de anumite idei, concepte sau rutine doar pentru că suntem atât de obișnuiți cu ele, încât au devenit parte din identitatea noastră sau simțim că ne identificăm cu ele; iar atunci când cineva ne cere să le schimbăm (sau ne impune) simțim că renunțăm la o parte din drepturile noastre, la control, la zona noastră de confort, iar ca reacție, ripostăm.
Fiind atât de obișnuiți cu ele, nu ne gândim la alte opțiuni cu care le-am putea înlocui, deoarece nu există altele mai bune (dacă erau opțiuni mai bune, le-am fi ales pe acelea din prima, nu?). Ei bine, de multe ori situațiile critice ne fac să gândim diferit și să găsim soluții la care nu am fi ajuns dacă nu trăiam acea stare de frică, acea amenințare.
Nu îți spun să accepți automat orice soluție ți se servește fără a o trece prin propriile filtre, ci îți cer doar să faci câțiva pași în spate… ia loc, fă-ți un ceai (oricum nu ne grăbește nimeni), respiră, mai respiră o dată. Bun… acum analizează.
Strategiile și tacticile nu s-au făcut niciodată de pe câmp, ci de undeva de sus, dintr-un loc de unde se poate observa tot terenul, toate zonele vulnerabile, toate posibilele zone slabe și căi de ieșire. De ce antrenorii stau pe marginea terenului? De ce comentatorii stau deasupra terenului? De ce coordonatorii de trafic aerian se uită pe radare și sunt situați în turnuri de control?
Atunci când ești prea aproape de situația cu care te confrunți, este posibil să nu observi toate variabilele, toți factorii, exact ca la un tablou, ca la un puzzle. Dar dacă faci câțiva pași înapoi, vei observa și alte detalii, întregul va căpăta un cu totul alt sens.
Așadar, tu ce vezi în tabloul tău?